Vulcani noroioși reprezintă formațiuni create de gazele naturale provenind de la peste 3.000 de metri adâncime, care trec printr-un sol argilos, în combinație cu apa din pânza freatică. Gazele împing spre suprafață apa amestecată cu argilă. Nămolul format de acestea iese la suprafață și, în acele locuri, se usucă în contact cu aerul, formând niște structuri conice asemănătoare unor vulcani. Nămolul ieșit la suprafață este rece, deoarece vine din straturile de argilă.Vulcanii noroioși sunt o rezervație botanică și geologică aflată pe raza comunelor Berca și Scorțoasa din județul Buzău. Fenomenul vulcanilor noroioși poate fi observat în două puncte separate, numite Pâclele Mari(coordonate 45°20'23"N, 26°42'33"E) și Pâclele Mici (coordonate 45°21'30"N, 26°42'46"E). Romania este o tara favorabila dezvoltarii vulcanilor noroiosi: astfel de fenomene se produc frecvent in Subcarpatii de Curbura (in special in zona Buzaului), dar au mai fost semnalate, in ultimii 150 de ani, si in alte locuri (langa Ocna Sibiului, la Homorodetc). Totusi, formele cele mai interesante de vulcani noroiosi - si cu dimensiunile cele mai mari - pot fi intalnite in rezervatia mixta (geologica si botanica) situata la 12 kilometri de Berca, cu o suprafata de aproximativ 30 de hectare. Clima: este temperat continentala, diferentiata în functie de relief (predominand crivatul, în tot cursul anului, din nord-est si sud-vest, dar si austrul, de la sud-vest, aducand uscaciune si caldura vara, temperaturi ridicate iarna, vanturi ce influenteaza clima judetului.
Locatia atrage an de an un numar din ce in ce mai mare de turisti acestia fiind impresionati de pustietatea locului, peisajul ciudat fiind asemanator celui de pe Luna. Se spune ca, in functie de vreme, daca este insorit sau innorat, noroiul uscat din zona isi schimba culoarea, in nuante de la gri pana la galben deschis.
Dacă în jurul craterului noroiul este proaspăt sau în curs de uscare, la mijlocul şi la periferia conului ,el este uscat şi brăzdat de crăpături de uscăciune ce se îscriu în sisteme poligonale cu dimensiuni variabile.La ploi ,apa se scurge în şuviţe pe flacurile conurilor creând prin eroziune pe acestea un ansamblu de şănţuleţe ,rigole ,ravene ;la exterior materialele transportate prin acumulare, dau poale prelungi pe care apa se împrăştie.
Desi pe intreg mapamondul exista peste 1000 de vulcani noroiosi, zona Paclele Mari – Paclele Mici este una dintre putinele locatii din Europa unde poate fi intalnit acest fenomen.
Cunoscuti si sub denumirea de ,,pacle'', acestia au aspectul unor vulcani adevarati, singurele deosebiri fiind date de dimensiunea lor redusa (ei nedepasind 6 – 8 metri in inaltime), modul in care s-au format si produsele de eruptie.
In zona Pâclelor Mici, pe o suprafata de aproape 10 hectare, se afla cei mai multi dintre vulcanii noroiosi, de forme extrem de variate, dar de dimensiuni relativ reduse. Aici pot fi vazuti vulcani deja formati, cu cratere in forma unor trunchiuri de con, avand inaltimea intre 2 si 8 metri, iar in varf - mici lacuri de “lava” rece, mai exact un amestec de pamant si apa. Aceasta pare sa clocotesca, scotand bulbuci provocati de gaze. Noroiul, adus din straturile din adancimea scoartei pamantesti, este impins si el - continuu - de gazele naturale spre gura vulcanilor, de unde se prelinge pe versantii acestora, sub forma unor paraiase. Aceste mici rauri negricioase se usuca treptat, modificandu-se astfel in permanenta peisajul. In acelasi timp, se formeaza noi “cratere”, care au la inceput marimea unui nasture.La cativa kilometri spre nord-est este situat platoul Pâclelor Mari, cu o suprafata de aproape 20 de hectare, numele acestuia fiind legat de dimensiunile foarte mari ale celor trei vulcani principali aflati in centrul platoului. Diametrul fiecaruia dintre acesti trei vulcani masoara peste 100 de metri. “Poalele” vulcanilor de aici sunt foarte intinse, iar pe acestea apar mai multe cratere secundare si limbi lungi de noroi vinetiu, adesea amestecat cu suvite de titei. Doar cativa copaci reusesc sa supravietuiasca - mai la departare de cratere - pe aceste terenuri sterpe, “inundate” de noroi si acoperite de un strat gros de namol solidificat. În preajma vulcanilor noroioși, solul este sulfuros și sărăturos, nepropice vegetației obișnuite. Desi peisajul lasa impresia ca vegetatia nu ar putea fi intalnita aici niciodata, locul este inconjurat de o multitudine de plante, ce se dezvolta in principal in locuri in care solul contine saruri. Pot fi intalnite plante precum: liliacul, saracica, branca, pelinul, rugina. Totusi, ca prin minune, pe acest taram neprimitor traiesc doua plante foarte rare: Nitraria schoberi si Obione verrucifera - dupa denumirea lor stiintifica. Sunt plante halofile (adica se dezvolta intr-un mediu sarat, avand de asemenea nevoie de saruri pentru hrana), protejarea prin lege a acestora fiind unul dintre motivele pentru care zona Pâclelor Mici a fost declarata rezervatie naturala.
Agenţia pentru Protecţia Mediului Buzău a atribuit în custodie unor persoane fizice doar trei din cele 15 arii naturale protejate de pe raza judeţului. Biologul Mirela Marin, director executiv al Agenţiei pentru Protecţia Mediului Buzău, a declarat că “prin Legea nr. 5/ 2000 privind amenajarea teritoriului naţional şi-au găsit custozi doar ariile naturaleprotejate «Vulcanii Noroioşi Pîclele Mari», «Vulcanii Noroioşi Pîclele Mici» şi «Balta Amara»”.Problemele existente in cadrul ariei protejate dar si in exteriorul acesteia sun urmatoarele:
Ø Inexistenta unor panouri de avertizare pentru turisti si localnici, care sa ateste existent unor plante si/sau animale (scorpioni si termite) protejate;
Ø Drumul greu accesibil pana la rezervatie,datorita marcari acestuia foarte precar , dar si neasfaltarea in intregime a acestuia;
Ø Turismul excesiv poate duce la deteriorarea zonei;
Ø Dar si prezenta comertului, cum ar fi construirea complexelor comeriale sau de locuit in imediata apropiere a rezervatiei, poate fi o mare problema prin deversarea rezidurilor, controlarea deseurilor, etc.
Realizarea unui plan de dezvoltare in zona Vulcanilor Noroiosi presupune studierea caracteristicilor de mediu si relief a zonei si a rezolvarii problemelor.Unele dintre solutiile necesare pentru dezvoltarea zonei si mentinerea ei in panametri cat mai normali, ar fi realizarea:
1.Obiectivelor pe termen scurt:
- cum ar putea fi marcarea cu panouri a traseului,a diferitelor specii protejate, dar si anumite actiuni ce nu ar trebui desfasurate in cadrul rezervatiei;
2. Obiective pe termen mediu:
-derularea unor proiecte de educare a elevilor;
- tiparirea unor pliante pentru informarea populatiei;
3. Obiective pe termen lung:
- facilitarea accesului spre rezervatie;
- renovarea drumurilor neaccesibile;
- limitarea acordului de constructive in apropierea rezervatiei;
- prezenta unui ghid in derularea vizitelor.
Ce faci atunci cand e ziua ta...priteni nu sunt aproape si te simti nasol???
